Prevalența obezității în lume a atins în ultimele decenii cote pandemice, ceea ce i-a determinat pe epidemiologi să introducă în literatura de specialitate un nou termen – globezitate. Statisticile OMS indică existența a peste 1 miliard de cazuri de obezitate pe glob, distribuite atât în regiunile prospere, cât şi în țările lumii a treia. Nu mai puțin de 50% din populația următoarelor țări este supraponderală sau obeză: Rusia, Brazilia, Chile, Columbia, Peru, Uruguay. În China, una din 5 persoane este obeză, iar în Uniunea Europeană una din 10 persoane este obeză şi o treime din populație este supraponderală. În țara noastră, potri- vit studiului epidemiologic ORO de prevalență a obezității în Romania, 21,3% din populația de peste 18 ani este obeză, iar 33% este supraponderală

Din nefericire, nu doar populația adultă es- te afectată de această molimă, ci în egală măsură şi copiii. În Anglia, de exemplu,

doar în ultimii 10 ani, prevalența obezității la co- pii a crescut cu 70%! În Italia, 30% din copii sunt supraponderali și obezi, iar în România, 25% din copii sunt obezi și 40% sunt supraponderali. Dacă supraponderea și obezitatea ar fi doar o problemă estetică, statisticile n-ar fi chiar atât de îngrijorătoare, însă, potrivit OMS, obezitatea este unul din cei mai importanți factori care contribuie la starea de boală a rasei umane! Atunci, statisticile sunt de-a dreptul alarmante!

Definiția dependenței de mâncare

Deși una dintre principalele cauze ale obezității este aportul caloric crescut și conclu- zia logică de aici ar fi că obezii sunt prin definiție persoane dependente de mâncare, adevărul es- te că nu toți obezii sunt dependenți de mâncare, și nu toți dependenții de mâncare sunt și obezi! Deși distincte, cele două boli sunt însă înrudite

Dr. Mark Gold, cercetător și profesor de psi- hiatrie, susține că mâncatul peste măsură cronic (de obicei continui să mănânci chiar dacă stoma- cul a trimis deja creierului semnalul de sațietate) trebuie considerat ca fiind dependență. Ce diferență, întreabă dânsul, este între un alcoolic – cineva care a pierdut controlul asupra consumului de alcool – și cineva care a pierdut controlul asupra consumului unui aliment gustos?! Dacă studiezi cele două creiere și răspunsul lor – creierul alcoolicului și cel al persoanei care de obicei mănâncă peste măsură – afirmă cercetătorul, constați că diferențele nu sunt semnificative.

Aspecte fiziologice și comportamentale ale dependenței de mâncare

În general, în societate, dependența de mâncare nu este luată prea în serios, nu este văzută ca o problemă reală. Nici persoanele în cauză nu sunt conștiente că suferă de o boală cât se poate de reală, care determină în creierul lor schimbări de structură cât se poate de evidente.

Un comportament tipic al persoanei dependente de mâncare este tendința de a-și impune reguli cu privire la anumite alimente, care mai apoi sunt încălcate, doar pentru ca acest fapt să genereze fi xarea altor reguli, care la rândul lor sunt iar încălcate, și așa mai departe, până când întreaga can- titate disponibilă a alimentului respectiv dispare – e consumată în foarte scurt timp.

Exemplu: Persoana dependentă se pregătește să meargă la cumpărături și decide că nu va cumpăra ciocolata de care e obsedată. Ajunsă în magazin însă, la un moment dat, se trezește pur și simplu în fața raionului cu ciocolată și decide că va cumpăra ciocolata, dar va mânca din ea doar 3 bucăți și asta doar când va ajunge acasă. Termină cumpărăturile, iese din magazin și pleacă. Dar nici nu a intrat bine în mașină că începe să cotrobăie agitată prin pungi ca să găsească ciocolata și mănâncă pe loc cele 3 bucăți. O așază apoi pe celălalt scaun, hotărând că nu va mai lua nicio bucată până mâine și pornește mașina, dar, după câteva sute de metri, așteptând la semafor, se pomenește că a mai luat deja alte 4 bucăți din ciocolată. Și tot așa: fixează reguli, apoi le încalcă, fixează altele și iar le încalcă, până când, odată ajunsă acasă, constată că ciocolata a dispărut în întregime!

Specialiștii spun că dependența de alimente poate deveni la fel de puternică ca și cea de dro- guri! Dependenții pot deveni la fel de izolați, de controlați și de posedați de dependența lor, la fel ca drogații! Asemenea acestora din urmă, și în ca- zul dependenților de alimente, întreaga existență gravitează în jurul mâncării. Aspirațiile, visurile, obiectivele acestor persoane sunt subordonate pur și simplu obsesiei de a mânca compulsiv, în exces și, deseori, în secret, până când stomacul dă semne că vrea să explodeze!

Factori de risc

Ca și în cazul altor dependențe, o ma- re vulnerabilitate o prezintă persoanele cu ne- voi emoționale neîmplinite (nevoie de dragoste, siguranță, fericire), care nu au fost împlinite pe căi constructive. Un istoric de dependență în familie este de asemenea un factor de risc recunoscut.

E bine de știut faptul că, deși nu toate per- soanele care au probleme emoționale devin de- pendente (de mâncare, cafeină, alcool, droguri, nicotină), din cauza faptului că orice adicție (dependență) determină o funcționare anormală a creierului, toate persoanele dependente dezvoltă și probleme emoționale.

Cercetările indică faptul că dietele extreme, foarte reduse în calorii, descresc concentrația de dopamină în centrul plăcerii din creier, fapt care supune persoana unui risc crescut în ce priveș- te dependențele de toate tipurile, nu doar cea de mâncare. La Herghelia, mai toți oaspeții noștri doresc să piardă în greutate. Noi le prescriem o dietă care presupune în medie un deficit de 500 kcal, prin urmare dietele individualizate se înscriu undeva între 1 200 și 1 600 kcal. În niciun caz nu coborâm mai jos de 1 000 kcal. Într-o paranteză fie spus, specialiștii definesc anorexia nervoasă ca dependență de înfometare și o clasifică împreună cu bulimia în rândul adicţiilor alimentare.

De asemenea, atât dietele cu un aport caloric redus, cât și cele foarte bogate în proteine și cu un conţinut redus de carbohidrați reduc nivelul de serotonină din creier. Nivelul redus de serotonină induce o dispoziție proastă, fapt care crește riscul poftei nestăpânite pentru dulciuri.

Mecanismul dependenței de mâncare

Suprapunerea problemelor emoționale pes- te o funcție de control a apetitului deteriorată, cauzată de impulsurile hormonale care nu mai funcționează corect, stă la baza mecanismului de adicție. Sunt trei hormoni care păstrează sta- bilă greutatea corpului nostru: leptina, insulina și grelina. Leptina e responsabilă cu senzația de sațietate, iar grelina dă pofta de mâncare. Cer- cetările indică faptul că o alimentație bogată în zaharuri rafinate şi alimente grase procesate are efecte puternice asupra semnalelor hormonale care controlează apetitul, deteriorându-le. Endocrinologul Peter Havel de la Universitatea California explică faptul că alimentația de tip fast-food, care, pe lângă faptul că este foarte bogată în grăsimi procesate, mai vine și acompaniată de băuturi carbogazoase îndulcite cu fructoză, realizează o combinație nefastă, care are efectul de a altera funcția de control și de stabilizare a apetitului, pe care cei trei hormoni amintiți ar trebui să o împlinească. Medicul Janice Keller Phelps a condus o clinică de detoxifiere în Seattle timp de 20 de ani și a lucrat cu mai bine de 20 000 de persoane cu diferite tipuri de dependențe. Părerea dânsei este că majoritatea dependenților fac primul pas spre dependență dezvoltând o dependență de zahăr, respectiv dulciuri. Această dependență de bază, afirmă dânsa, precede toate celelalte dependențe.

Tratarea dependenței de mâncare

Vestea bună, pe care atât teoria, cât și practica medicală o susțin, este că dependența de mâncare, ca de altfel orice dependență, poate fi învinsă. Singura cauză de nereușită este neglijarea stilului de viață personal. Prin urmare, soluția este și de data aceasta un stil de viață sănătos, materializat în următorii pași:

1. Alegeți alimente sănătoase

Începeți să consumați alimente bogate în carbohidrați complecși, care vor asigura energie sănătoasă necesară atât creierului, cât și organis- mului ca întreg. Prin urmare, dați prioritate în dieta dvs. fructelor proaspete, pâinii și cerealelor integrale, dar și zarzavaturilor, legumelor, legu- minoaselor, nucilor și semințelor. Acestea vă vor susține cu succes sănătatea fizică și mintală. Cu alte cuvinte, faceți alegeri înțelepte în alimentație, înlocuiți obiceiul de a mânca nesănătos cu obiceiul de a face doar alegeri sănătoase. Alimentându-vă corect, veți avea mai multă energie mintală pentru a face față stresului, provocărilor, judecata va deveni mai clară și mintea mai ascuțită pentru a intui ispita și a-i rezista. E bine de știut de asemenea faptul că alimentele de origine vegetală sunt bogate în fibre și cresc metabolismul, aspect important în controlul greutății corporale. Alimentele vegetale mențin și un nivel constant al serotoninei pe parcursul zilei, ceea ce ne ajută să ținem sub control apetitul și să păstrăm o stare sufletească pozitivă. Prin fitoelementele pe care le conțin, de genul carotenoizilor, flavonoizilor și sulfidelor, alimentele vegetale au și un efect de modulare a stresului.

2. Hrăniți-vă mintea cu ce este mai valoros

Ceea ce s-a deteriorat în structura creierului trebuie să fie reparat. Neurocercetătorul John Ratey de la Universitatea Harvard

explică faptul că experiențele, gân- durile, acțiunile și chiar emoțiile noastre au capaci- tatea de a schimba structura creierului nostru. Pentru vin-

Când vine pofta, nu există un remediu mai bun decât 10 minute de mers pe jos în pas vioi!

decare, avem nevoie ca toate acestea să fie pozitive. Pentru că sunt dependente unele de altele ca verigile unui lanț, dacă începem schimbarea acolo unde trebuie, avem șanse de reușită. Aceasta înseamnă să începem cu gândirea. O muzică de calitate, o carte bună, inspiratoare, motivantă, meditația asupra unor subiecte înălțătoare, este dovedit că toate au un efect modelator asupra minții.

3. Puneți-vă ordine în program

Regularitatea programului de masă, somn, mișcare este esențială pentru vindecare, con- tribuind la instalarea sentimentului de con-trol asupra propriei vieți. Regularitatea meselor influențează pozitiv metabolismul – eficiența cu care organismul arde caloriile. Regularitatea pro- gramului de somn contribuie la sporirea calității lui, iar un somn de calitate în timpul nopții ne ajută să ținem sub control nivelul hormonilor de stres în ziua următoare.

Timpul de somn nu e nici pe departe un timp pierdut – este vital și pentru sănătatea fizică și pentru cea mintală. Mișcarea echilibrează emoțiile, induce starea de bine și păstrează creierul alert, îmbunătățind funcțiile cognitive. Mișcarea crește nivelul dopaminei, al serotoninei și al norepinefrinei – substanțe neurotransmițătoare asociate cu comportamentul, motivația, recompensa și învățarea. Și ce importante sunt fiecare dintre acestea pentru eliberarea din dependență! Când vine pofta, nu există un remediu mai bun decât 10 minute de mers pe jos în pas vioi!

4. Redescoperiți valoarea apei

Fie că vine pe cale externă sub forma unei băi relaxante care liniștește și calmează nervii, fie pe cale internă, prin cele 8 pahare necesare zilnic, apa e esențială pentru victorie. Ea previne des- hidratarea – aceasta poate induce, pe de o par- te iritabilitate, iar pe de altă parte un semnal fals de foame – asigură o bună funcționare a meta- bolismului, eficientizează eliminarea toxinelor, îmbunătățește circulația sangvină, optimizează transportul nutrienţilor spre celule și revigorea- ză un creier amorțit din cauza supraalimentării!

5. Creați premisele succesului

Faceți planuri pentru reușită! Specialiștii afir- mă că acțiunile hotărâte produc schimbări sigu- re în creierul nostru, de aceea ne încurajează să înfruntăm dependența abrupt! Aveți nevoie de un mediu liber de orice v-ar putea aduce amin- te de vechiul obicei. Goliți frigiderul și debaraua sau cămara de intrușii care pot sabota acțiunea eliberării! Schimbați trasee, preocupări, progra- me și chiar prieteni – dacă acest lucru se impu- ne! Nimic să nu stea în calea victoriei! Reduceți stresul sau plictiseala (după caz) cu hobby-uri sănătoase: muzică, poezie, fotografie, grădinărit, împletit etc.

În concluzie: deși dependența este un obicei învățat care determină genele să altereze struc- tura și funcționarea creierului, deciziile corecte, obiceiurile bune, atitudinile sănătoase pot de asemenea influența structura și funcționarea creierului, înnoirea circuitelor neuronale. John Ratey afirmă că „deși flexibilitatea creierului scade cu vârsta, acesta își păstrează plasticitatea pe tot parcursul vieții, restructurându-se continuu în funcție de ceea ce învață.” Eliberarea este posibilă! Biblia ne încurajează și pe noi prin apostolul Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13). El cu adevărat poate să ne sprijine în demersul eliberării, să ne întărească voința și capacitatea de a lua decizii corecte. Avem la dispoziția noastră tot ce ne trebuie pentru reușită. N-avem niciun motiv să eșuăm!

Bibliografie:

1. Shell E., The Hungry Gene, New York, NY, Atlantic Monthly Press, 2002.

2. Katherine A., Anatomy of a food Addiction, Carlsbad, CA: Gur- ze Books, 1996.

3. Gold M., „Interaction of satiety and reward response to food stimulation”, în J Addict Dis 2004:23(3)23-37.

4. Grifin V. et al., Living Free. Finding freedom from habits that hurt, Michigan, The Hamblin Company Tecumseh.

5. Havel P., „Peripheral signals conveying metabolic information to the brain : short term and long-term regulation of food intake and energy homeostasis” în Exp Biol Med 2001:226(11)963-77.

6. Watson R., Vegetables, Fruits and Herbs in Health Promotion, New York, NY:CRC Press, 2000, p.317.

7. Ratey J., A User’s Guide to the Brain, New York, NY: Vintage Books, 2002, pp. 34-5.